1.1 Prezentul standard stabile?te metoda de determinare a rezisten?ei la fisurare prin tensiune a polietilenelor de joas?, medie ?i ?nalt? densitate, sub ac?iunea substan?elor tensioactive, ?n absen?a c?rora, la aceea?i tensiune ?i ?n acela?i timp, nu are loc fisurarea.
1.2 Fisurarea polietilenei prin influen?a concomitent? a tensiunii mecanice ?i a substan?elor tensioaetive se datore?te degrad?rii polimerului, ?n condi?iile existen?ei unui defect controlat care ac?ioneaz? ca centru de tensiune. ?n aceste condi?ii, fisurarea apare ?n jurul defectului controlat ?i merge p?n? la marginea epruvetei.
1.3 Timpul ?n care are loc degradarea polimerului depinde de tensiunea la care se supune polietilena, de tipul ?i dimensiunile defectului controlat, de substan?a tensioactiv? ?i de temperatur?. De asemenea, timpul ?n care se produce degradarea este sensibil determinat ?i de natura materialului. ?ncercat (diverse adaosuri existente ?n polimer sau tratamentele termice anterioare suferite de polimer).
1.1 Fisura este cr?p?tura fin? sau foarte fin? care apare la suprafa?a sau ?n interiorul epruvetei.